de Sorin-Mihai Grad / ©2010 Herg Benet Publishers

o întâmplare recentă

… nu tocmai legată de literatură de care totuşi am pomenit pe aici mi-a reamintit o problemă de care m-am mai lovit în lumea literară: ignorarea exemplarul autorului

eu mi-am publicat producţiile literare mai mult în e-reviste, dar texte scrise de mine au ajuns şi în reviste sau cărţi tipărite; în majoritatea cazurilor am primit un exemplar al publicaţiei în care mi-au apărut textele, dar mi s-a întâmplat şi să nu; în asemenea cazuri am încercat să contactez editorii sau redactorii responsabili cu apariţia respectivă pentru a obţine un exemplar şi o dată am reuşit să-l primesc

în lumea academică e o regulă nescrisă dar de toţi respectată ca fiecărui autor să i se trimită gratuit un exemplar al revistei/jurnalului/cărţii în care i-a apărut o contribuţie, iar dacă doreşte mai multe le poate obţine la preţ redus; să menţionez şi că uneori exemplarul autorului vine nu pe hârtie ci în format electronic; din propriile experienţe, completate cu discuţiile cu câţiva prieteni implicaţi în literatură am dedus că şi în lumea literară există o asemenea cutumă, respectată de aproape toată lumea; de ce aproape şi nu toată e o problemă căreia nu-i găsesc răspuns; chiar aşa de mult nu costă să expediezi fiecărui contributor un exemplar al cărţii sau revistei, deci nu cred că se poate concluziona că ar fi vorba de cauze financiare; să rămână în calcul doar nesimţirea?

sunt unii care oferă autorului exemplare ale tipăriturii la al cărei conţinut a contribuit doar contra cost şi eventual comanda trebuie să fie de un număr minim de exemplare strict mai mare ca 1; i-aş cataloga drept bandiţi pe cei care folosesc astfel de practici; sunt edituri sau chiar reviste unde publicarea e condiţionată de achitarea unei taxe sau o “sponsorizare”, iar pentru aceasta autorul primeşte un anumit număr de exemplare; mi-am mai precizat opinia în domeniu, nu pot spune că n-am o anumită înţelegere pentru cei care-şi văd astfel textele tipărite, dar eu refuz s-o fac; iar părerea mea despre editorii care solicită bani pentru publicare e foarte proastă: e chiar aşa greu să investeşti o parte din profitul adus de alte cărţi în literatură, trebuie neapărat să umileşti autorii?

problema exemplarului autorului se pune şi când autorul e remunerat pentru contribuţie; mi se pare foarte stupid să-i ceri autorului să aleagă dintre o sumă şi alta ceva mai mică însoţită de un exemplar “gratuit” al cărţii/revistei; se practică şi asta, eu n-am păţit-o, dar am auzit de cazuri; dacă ai bani să plăteşti un text, n-o să sărăceşti oferindu-i celui care l-a scris o revistă/carte; în caz că n-o faci e posibil să nu mai dorească să colaboreze cu tine

din păcate se pare că lumea publicităţii nu prea apreciază obiceiurile împământenite prin cele academică şi literară; chiar dacă e-cartea la care am contribuit e citibilă gratuit, editorii n-au binevoit să ofere contributorilor câte un fişier [pdf/doc] cu ea; mai mult, s-au arătat cam surprinşi când l-am cerut; mi s-a răspuns că pot citi online e-cartea; asta o ştiam, dar dacă tot apare în ea ceva scris de mine o vreau şi pentru colecţia mea de publicaţii; până acum nu mi s-a răspuns la ultimele mesaje, sper totuşi că se vor trezi şi-mi vor trimite volumul
actualizare [17.06.10, 21:00]: tocmai am primit pdf’ul cu Cum am intrat prima oară pe net. O carte scrisă pe Twitter de 127 autori 🙂

Leave a reply

Required

Required, hidden

XHTML Tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Trackback this post  |  Subscribe to the comments