SUROGAT

… a apărut pe blogul lui Horia Gârbea; o reproduc mai jos chiar dacă domnul Gârbea nu are despre cartea mea o opinie prea favorabilă

Cărți noi! Sorin-Mihai Grad – Surogat (poerezii), Herg Benet Publishing *

Un tînăr cercetător plecat, ca atîția tineri talentați să studieze, să lucreze să trăiască în altă țară decît cea natală, în cazul de față în Germania, scrie poezie în limba maternă. Frumos din parte-i. Poeziile nu sînt chiar atît de eretice pe cît spune subtitlul, sînt mai curînd tehnice. Toate se numesc „surogat” și au, ce-i drept, ceva artificial. Sorin-Mihai Grad nu este un poet cu viziuni, nici măcar unul care să creeze metafore. Este un ins inteligent, care a citit poezie, care se ferește cu grație de kitsch și, avînd idei, le orchestează în texte istețe. Poemele lui („Surogat de împăcare”, … de apocalipsă, … de îndoctrinare, de lăustar (??) și așa mai departe) au și momente de sensibilitate, puține ce-i drept: „dacă pentru fiecare sărut din mine aș primi câte un bob de strugure/ sau pentru fiecare geamăt ce mi s-a întins pe pereți un măr/ n-ați mai avea unde să vă iubiți”. Din păcate poemul („Surogat de dacă”) se diluează mai încolo: „de-mi aduci un epsilon de respiro sau îmi plictisești palmaresul”. Cînd se lasă în voia inspirației, poetul greșește foarte mult. Cînd controlează discursul prin logică și este atent la construirea efectelor, poezia lui este plauzibilă, dar niciodată impresionantă. Rămîn meritul de a căuta să controleze un text și o îndrăzneală uneori simpatică.
[apărută în Luceafărul de dimineaţă #43/2010]

îmi permit un mic comentariu la Cînd se lasă în voia inspirației, poetul greșește foarte mult.: în Surogat de dacă bucata „de inspiraţie” e cea care i-a plăcut cronicarului, pe când ce nu a apreciat din această poerezie e partea „construită”; nici numele editurii nu e chiar corect scris, e H.B. Publishers, nu H.B. Publishing, iar lăustar e o combinaţie între lăutar şi rockstar, credeam că va fi destul de clar pentru oricine citeşte acel text; oricum, îi mulţumesc domnului Gârbea pentru lectură şi comentariu, chiar dacă a acordat cărţii mele un calificativ mai slab decât cred că merita după sistemul de notare al domniei sale; sau de fapt o fi steluţa respectivă Michelin? 😉

editare ulterioară: citiţi şi discuţia de după minicronică, ameninţă să devină interesantă; tocmai am aflat de acolo atât că nu voi fi niciodată mare poet cât şi că există cititori cărora le place cartea mea