SUROGAT

… ridică iQ666 [colaborator permanent la EgoPHobia, printre altele]

când scrii ceva, de unde ştii din ce e voie să citezi şi la ce poţi face face aluzii? ştiu că depinde de potenţialii cititori, dar uneori spectrul lor poate fi atât de larg sau necunoscut că n-ai habar încotro şi până unde te poţi duce.. ce faci? apelezi la note lămuritoare pentru cei care nu-s în temă sau renunţi la aluzii?

în ce priveşte aluziile am încercat să fiu rezonabil, să nu ajung pe teritorii posibil neaccesibile eventualilor mei cititori, aşa că n-am avut nevoie de explicaţii suplimentare; nu am inclus referinţe la cine ştie ce trupe obscure de muzici metalice cu care mă delectez, nici la texte sau filme pe care le-am citit sau văzut doar eu şi autorii; mai concret, e destul de clar la ce m-am referit în Surogat de neo, Surogat de mândrie sau când am scris treburi de genul

şapte ani de scotocit după
nici un fel de tibet;

iar ce se întâmplă în Surogat neprogramat n-are neapărat legătură cu locul faptei

la capitolul citări m-am străduit să nu exagerez; „din ce e voie” e o chestiune care nu m-a preocupat deloc, cred că dacă indici sursa poţi cita orice; în două dintre Surogate am încorporat direct construcţii şi idei publicate întâi de alţi autori, Surogat fără idei & Surogat de amintire, iar bucăţile împrumutate apar cu italice şi din context reiese clar că nu-mi aparţin; chiar dacă n-am pus ghilimele, nu cred că se va ajunge la aşa ceva în nici unul dintre cazuri

o combinaţie de aluzii şi citări apare în primele două strofe din Surogat degeneraţionist, unde am prelucrat idei şi construcţii preluate; nu am utilizat italicele pentru a le evidenţia pentru că aluziile de acolo sunt clare pentru oricine e cât de cât interesat de poezia tânără contemporană în limba română; în plus, am menţionat aici pe blog cine sunt cei de la care am împrumutat şi va apărea şi undeva în carte acest lucru