SUROGAT

mi-aş tatua chipul tău pe dinapoia pleoapelor şi aş bântui ca un orb prin lume sau aş dormi mereu, sperând să te visez numele tău l-aş trece şi pe uşa mea să-ncep să cred că stai la mine

lumina cădea şi se spărgea pe jos unde împrăştiasem iarbă şi pufuleţi noi ascultam rammstein în surdină beam din jumătăţi de grefuri ce storsesem din ele

ei trag la jug voi trageţi la ţintă noi tragem ponoasele ea trage cu ochiul el trage la măsea

prin pereţii bisericii zboară gâşte nu mai au ce salva chipurile moarte prăbuşindu-se spoiesc suspansul fauna locală rosteşte mecanic apropouri deloc subtile

alt azi am îngropat printre nimiXuri făr’a lăsa ceva palpabil pe tabela de marcaj unde apar la oaspeţi

[Thanafură pentru nici un elefant verde] nu am kilometri de şobolani să-ţi dăruiesc nici câini cu ocheane sau urşi de containăr doar niscaiva insomnii rămase de la păpuşarul care mi-a adus floarea cu o singură petală de la fratele păduche de pe amazonul micilor intenţii trecând cu greu de zorro wawel, santinela de plumb

drumul meu e o lacrimă de înger putrezit în propriu-i sens pe direcţia nerecomandată caut urmele şenilelor apusului luciferic spre a mi le însuşi doar colb mi se arată printre temenelele de praf

bă tată ca rele ne iei toate jucăriile şi ne dai în skimb cravate sistem este numele tău şi tare ne-am mai săturat de tine de cum ne vrei şi ce ni se spune că ne ceri