SUROGAT

… a apărut în Tiuk! #33 și e semnată de iQ666

Poerezii cu final neașteptat
[Sorin-Mihai Grad, SUROGAT, Herg Benet Publishers, 2010]

Deși a publicat deja vreo sută de texte prin diverse (e-)reviste, fiind plecat din țară și absent din disputele care animă viața literară mioritică, autorul acestui volum e cunoscut celor interesați de literatura autohtonă contemporană mai degrabă drept cofondator și editor al revistei culturale EgoPHobia. Și dacă ar fi să comparăm EgoPHobia cu o trupă rock, Sorin-Mihai Grad ar fi probabil chitaristul acesteia, care și-a găsit timp să creeze și un album solo, cartea despre care e vorba aici. Iar pentru a arăta publicului că acest side project nu aduce vreun pericol coeziunii trupei, pe coperta a patra găsim un text prin care Ștefan Bolea, redactor-șef și, dacă păstrăm convenția, vocalist al acesteia, recomandă acest volum.

După ce a luptat cu echipa sa de la EgoPHobia împotriva autodistrugerii Generației 2000, încercat să o salveze de la autosinucidere, Grad și-a surogatizat cu încăpățânare și fără remușcări sechelele și ne oferă o alternativă la poezia română contemporană prin poereziile sale grupate în acest volum care consfințește autoeradicarea propriei sale renunțări la poezie cu care se pare că se amenința de ceva timp, de vreme ce a ales să debuteze la o vârstă puțin neobișnuită pentru o primă carte de versuri. S-a înlocuit pe sine cu el însuși și, după ce a trecut prin faze, lupte și povești finalizate în diverse moduri din care s-ar putea crede că a ieșit mereu învins dacă n-ar lăsa indicii asupra biruințelor pe care preferă să și le mascheze, ne bombardează cu o ironie sarcastică încrâncenarea cu care ne maltratăm zilele, spinările, unul pe altul și mai ales capetele.

O primă cheie de abordare a acestei cărți s-ar putea baza, mai ales pentru cei care urmăresc și blogul atașat ei, pe simbolistica cifrei șapte. Scrierea volumului a durat șapte ani, acesta a avut inițial șapte secțiuni și proiectul său s-a bazat pe șapte poeme cu numele Surogat de… care pot fi destul de ușor de identificat în carte, fiind textele cele mai poetice. Dar o lectură atentă ne dezvăluie că am pornit pe o pistă falsă și numărul anilor „de scotocit/ după nici un fel de Tibet” au la fel de multă legătură cu Surogatele lui S-M.G precum budismul. Iar dacă vedeți vreo urmă a acestuia prin acest volum vă rog tare mult să-mi comunicați și mie.

Unii comentatori au atacat volumul prin prisma titlului său, sugerând, după caz, că avem de-a face cu un surogat de poezie sau cu o poezie în care o lume surogat se zbate să-și câștige dreptul la existență. Nu sunt de acord nici cu ei, cum nu prea am cum fi nici cu interpretările prea filosofice ale Surogatelor. Nu cunosc intențiile autorului cu privire la scrierea acestei cărți, dar conținutul acesteia mă face să le dau mai degrabă dreptate celor care au văzut în ea o manifestare a spiritului ludic al autorului ei. Majoritatea textelor îți smulg un zâmbet, oricât de încrâncenate ar părea pe alocuri, dar îți și dau de gândit, chiar dacă la prima vedere par clare. Din cauza acestei dualități eu văd cifra doi drept reprezentativă pentru volum. Un argument suplimentar pentru pentru această concluzie ne este oferit de observația că în carte întâlnim câteva perechi de poeme care se completează reciproc, rivalizând totodată, precum Surogat de panc/psalm, Surogat de secreție/excreție, Surogat de real/hoinăreală, Surogat de acasă/deZastru, etc.

Totuși nu vă gândiți că avem de-a face cu o poezie excesiv de ermetică și căutat complicată. Putem citi acest volum și fără prejudecățile impuse de backgroundurile noastre diferite, căci conține o poezie simplă dar nu simplistă, foarte deosebită de tonele de maculatură ilizibilă care umplu revistele și site-urile literare prin care autorii mai mult își încurcă decât ordonează gândurile, neoferind cititorului vreo satisfacție. Grad scrie fără prejudecăți, și asta nu înseamnă deloc c-ar folosi cuvinte de nerostit în fața copiilor precum majoritatea contemporanilor săi, ci că își asumă fără ezitări atât propriile opinii și convingeri politice și (anti-)religioase cât și sursele indirecte de inspirație, acestea din urmă menționate cam cu prea multă acribie în nota destul de bizar plasată la începutul cărții. Ce mi-a mai plăcut la această carte a fost și stilul mai degrabă specific prozei în care sunt construite multe dintre poerezii, finalizate într-un mod care pare că răstoarnă tot eșafodajul atent construit până atunci și ironia cu care suferința, căci ce poezie nu izvorăște din suferință?, e întâmpinată în textele sale în locul normal așteptatei încrâncenări.

Cartea conține cinci secțiuni și un happy-log căruia nu-i văd prea clar rostul în forma în care ne-a fost oferit. Temele abordate sunt diverse, de la depresie și iubire la religie, trecând prin social, politică, moarte, literatură, muzică și teatru. Happy-log’ul Nu este singurul loc din volum unde poetul experimentează. Avem o secțiune întreagă, a cincea, dedicată acestei practici ale cărei tentacule se întind însă prin tot volumul. Iar aceste experimente reprezintă concomitent o reușită și un punct nevralgic al cărții. Pe partea pozitivă aș evidenția nu doar curajul autorului de a păși pe aceste căi (relativ) neumblate, ci și textele foarte interesante care i-au ieșit bătându-le, precum Surogat de elocință, Surogat de veghe sau Surogat neprogramat. Și tot la acest capitol, ați mai citit vreo poezie conținând un text precum „nu aruncați pisicile moarte la gunoi!”? Găsiți una în SUROGAT. La capitolul opus se pot menționa poerezii precum Surogat de negare, Surogat de voire sau Surogat de lămurit, experimente pe care le consider dacă nu eșuate atunci insuficient (pre)lucrate. Nici destul de comentatului de către criticii care au recenzat acest volum Surogat de dacă nu consider că poetul a reușit să-i smulgă întregul potențial.

Totuși aceste mici neajunsuri nu sunt îndeajuns de puternice pentru a umbri realizările din acest volum. Sorin-Mihai Grad s-a aruncat cu furia debutului într-o mulțime de direcții, fără a se irosi în vreuna și fără a lăsa impresia că s-ar fi lăsat influențat de vreo modă sau un oarecare curent. Prima sa carte de poerezii reprezintă un debut solid de care nu ar avea vreodată motive să se dezică. Iar lipsa acesteia dintre volumele premiate în ultimul an de diverse jurii de concursuri de debut îmi ridică serioase întrebări privitoare la seriozitatea celor care au preferat să laureeze opere inferioare valoric acestui SUROGAT.