SUROGAT

nu ştiu la ce-s bune poereziile
pe cine şi de [la] ce vor salva surogatele mele
dacă vor însenina zile vieţi nopţi
inspira torturi sau secte
ignora ori năvăli minţile care se pun cu ele

dar am înţeles că
oricât ai ocoli un drum
ce se vrea călcat de tine
te va prinde de urechi
îţi va urla sau şopti ceva în ele
poruncind picioarelor tale să se mişte
un pas altul
nu vrei roţi fă-i pe jos
cine-ţi ţine socoteala nu se plictiseşte
oricât de încet ai merge
te veghează şi-ţi mai aruncă o scânteie
sau un cuvânt
când te simţi ori vrei răcăcit

am surogat tot ce-am
sau m-a prins
linia e prea subţire ca să existe
dacă ne-am întâlnit aici
nu eşti de vină
poate nici măcar eu

azi nu mai pot scrie surogat de indiferenţă
ieri nu-l ştiam pe cel mai fictiv
alfaşiomega unei poteci care s-a strecurat prin mine
printre ce eram şi ce aveam
şi de făcut
şapte ani de scotocit după
nici un fel de tibet

#
apărut în Mozaicul #142

versiunea engleză a acestui text, Surrogate of a Surrogate [traducere: Nigel Walker & Alexandra Sârbu], a apărut în EgoPHobia #32