SUROGAT

simţi secunda cum se-ndoaie
se strânge şi se-mpuţinează la trup
doar să treacă prin tine
în drum spre al ei rai ori iad
te întrebi dacă tu decizi
sau îi eşti doar pe post de limb
n-ai mai citit despre om c-ar fi
purgatoriu al timpului
şi te simţi cumva important
mereu te-au interesat cei care rămân
în istoria unor domenii cu care n-aveau treabă
ai putea fi unul dintre ei
dacă ştii cum să-ţi împachetezi ideea
şi s-o vinzi unde trebuie
arma n-o ai
dar porţi glonţul în tine
fără să-ţi facă rău
poţi cuteza să uiţi
ce propriul testament îţi ordonă să vezi
nimeni purtându-ţi numele
nu e celebru încă
vei putea fi primul
fără confuzii
nu mai ştii tot ce ai făcut
ce ţi s-a întâmplat
dar vei afla
sigur se va găsi cineva
să-i fii cel mereu aşteptat
va scrie despre tine doar
ce ţi-ai dori şi tu să-ţi aminteşti
va scoate la lumină
ce s-a ascuns de lume
în buzunarele vieţii tale
chiar şi povestea cu merele dresate
va vedea-n ea mai mult decât
îndrăzneai când ai trimis-o
la cele cinşpe reviste ce n-au vrut-o
oare unde vei fi pe atunci
să povesteşti cum ţi-a venit ideea
eventual să laşi ceva scris despre asta
gloria e deseori cam prea postumă
pentru gustul impricinaţilor
ar fi vremea să faci puţină curăţenie
prin sertarele alea
iar de acum să fii mai atent
ce pui în ele
să nu-ţi lege vreun moment de rătăcire
o etichetă falsă pentru posteritate
e posibil orice cu urmaşii ăştia
doar l-au scos sfânt pe ăl mai mare dintre ei
şi nu le mai poţi face nimic
deci atenţie la bagajele
cu care vei decola spre celebritate
eşti purgatoriul timpului
primul care şi-a dat seama de asta
şi-ţi mai rămâne doar
să-ţi găseşti colţul de cer
pe care să-ţi plantezi stelele

#
text publicat în Antiteze #24