SUROGAT

Părinte,
Pe care-l credem în ceruri,
Numele tău nu-l ştim,
Deşi ne conduci,
Încotro, nici măcar nu ai habar,
Şi putrezeşti în raiul tău blestemat
Altfel nu l-ai feri de noi,
Nu-ţi cerem pâine,
Nici trupurile altora spre folosinţă ori desfătare,
Nici chiar iertare,
Ci doar ceva din vid,
Să ne mai amăgim încă o zi
Când n-om avea cu ce,
Du-ne unde vrei, dar scapă-ne de tine,
Şi-apoi nu mai contează,
Am in!

#
text apărut în antologia Conexiuni

am pomenit deja de el când am postat Surogat de panc; nu face parte din volumul SUROGAT, ci din Penurie de Somn; dacă tot am pomenit de acest volum m-am gândit să vă ofer o mostră din el