SUROGAT

azi vă invit să citiţi un poem care nu-mi aparţine, bucata din el reprodusă mai jos fiind prima reacţie publică generată de volumul SUROGAT; oarecum amuzant e că unul dintre Surogatele la care se face aluzie nu face parte din varianta finală a volumului, putând fi citit doar în prima sa versiune; totuşi îl veţi putea citi aici peste două zile, nu e secret, nu l-am ars, nu l-am şters

Aşa cred că se intersectează ma / tematica şi poezia, ’n sfera / tehnologiei de nivel privat, / dar folosită-n orice casă – câş / vine-apoi poluarea personală, însă, / sol solo-al gurii, surogatul de loc / comun, muncind la o minciună sin / gură, dar aflată şi crezută de toţi,
ubicuă, dar savurată doar în i
zolare: mă-ntorc seara, ceai, euro
news, studii noi… „acelaşi nimic (/) pe care
nu ştim să-l găsim în tine (/) oricât te-am săpa
pentru a ne planta (/) veştejite ceva-uri (/) de care
nici nouă nu ne va mai păsa (/) de rodesc au ba (/) cândva”…

[fragment din textul egoPHobia: 1+1 = 3 de Chris Tanasescu din EgoPHobia #23

îi mulţumesc şi pe această cale lui Chris pentru rândurile de mai sus şi pentru ce mi-a scris în legătură cu SUROGAT şi Penurie de Somn