a doua cronică a volumului SUROGAT
… a ajuns la mine, dar nu am încă acordul autorului ei s-o fac publică, aşa că risc şi vă ofer doar un fragment din ea
Anarhismul şi sentimentul nereligios al fiinţei (două posibile chei de lectură ale volumului) merg mână în mână pentru că din punct de vedere logic, orice poezie a eliberării conţine şi o teorie a autonomiei, pornind de la coincidenţa dintre libertate şi responsabilitate. Cu alte cuvinte, după moartea lui Dumnezeu (cum postulează Caputo şi Vattimo) începe zodia autonomiei şi ieşirii din minorat umane. Zeii ne-au părăsit, să ne descurcăm singuri. Erezia nu este neapărat renunţarea forţată la divinitate, ci este marca unei libertăţi de credinţă, pe care trebuie s-o avem cu toţii. „Poerezia” este spitalul din creier, în care crizele de isterie şi nevroză sunt defulate artistic şi canalul de scurgere în care gunoaiele sufletului sunt eliberate prin mijloacele sanitare ale spiritului.
[apărută în Apostrof #248]
restul, probabil când va fi publicată aici
octombrie 31st, 2010 saat: 09:02
pare interesanta aceasta analiza, astept contunuarea
ianuarie 31st, 2011 saat: 15:32
[…] din care aţi putut citi un fragment a apărut în Apostrof’ul din ianuarie 2010; o reproduc mai jos Un debut mult […]