SUROGAT

… a fost prima dată când m-am afişat public ca scriitor; am afirmat atunci că înţeleg cam cum se simt cei care îşi anunţă public homosexualitatea; deşi probabil că unii consideră stupidă comparaţia, eu mi-am reamintit-o azi şi mi-am dat seama că n-am forţat-o, simt cumva şi acum prezentarea mea publică drept scriitor ca un fel de eliberare, până atunci poate nici chiar nu mă aşteptam la prea multe de la mine în acest domeniu, acum îmi privesc cartea pe raft şi-s conştient că de la lansarea ei nu am mai ascuns că scriu, nici n-am mai zâmbit timidotâmp când am fost întrebat despre asta, şi mai ales că următoarea mea producţie literară trebuie să fie mai bună decât SUROGATul şi că va veni o zi când voi porni s-o scriu ştiind c-o încep; am impresia că sună destu de confuz ce tocmai am scris, reţineţi doar cuvântul „eliberare”, fantoma lui „răspundere” care bântuie prin fraza de mai sus lăsaţi-mi-o deocamdată mie