SUROGAT

… va apărea în curând în presa literară ieşeană, sub semnătura lui Chris Tanasescu, căruia îi mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi permite să vă prezint un fragment din ea

Într-un pangramatism negativ („Surogat de negaţie”) din volumul de debut al poetului-matematician Sorin-Mihai Grad, SUROGAT [poerezii], paroxismul cinismului (inclusiv teribilist, şi de aceea cerând reculul) „nici nu-ţi dai seama că/ de fapt nici nu exişti/ nu te-am inventat eu”, se încheie brusc cu o capitulare tandră: „totuşi nu pleca/ nu-mi mai sunt eu fără tine”. În altă parte, o progresie relativ similară dar mai evidentă, face ca satira acidă – prezentă încă din titlul în care o năpraznică mişcare literară e dezumflată cu un calambur englezesc încă mai năpraznic, „Surogat de fuckturism” – să se coloreze cu o necruţătoare autoironie.

Grad face aici, ca peste tot în carte, de fapt, un joc între premisa discursului liric, care aduce o identificare, şi suspiciunea insidioasă că de fapt ni se prezintă o dramatis persona (bunăoară… un „fuckturist”), o mască printre altele, care e integrată în configuraţia mai amplă a poemului-volum cu valoarea ei relativă şi funcţională. Cititorul trebuie să aibă flerul să distingă între aceste asumări şi detaşări (de la un text la altul sau de multe ori în cadrul aceluiaşi poem) şi să parcurgă în mod elastic acest locus (în sens matematic) bifurcat, altfel va cădea el însuşi victima sarcasmelor nemiloase ce îl aşteaptă de la un punct critic la altul.

……

Pentru Sorin-Mihai Grad nu e adecvată, însă, nici o lectură prea serioasă, pentru că asta ar pierde carnea multor răsturnări neastâmpărate şi ades reuşit comice, şi nici una care să-l vadă doar ca pe un „simpatic” glumeţ şi atâta, căci în text sunt destule surprize menite ochiului atent şi care dau o rezonanţă multiplă acestor „surogate”.

……