SUROGAT

dincolo de mine e lumină
poate crezi când priveşti
prin cel ce nu-ţi vorbeşte
dar se-amăgeşte că-ţi scrie
când el delirează aleator
lugubru pierdut iconoclast sau verde
treaz ca un pui de mort vorbind cu sine
aşteptând din cer cu tine să-mi plouă
mă priveşti sau nu, eşti departe sau aici?
ghiaţa din palma mea e mâna ta
ori lipsa ei?
aş şti de-aş şti?

dincolo de mine am putea fi noi
fără întrebări lanţuri dicţionare
sau gri, pe care nu-l pot înţelege
dar mi se dovedeşte des a avea oceane
de nuanţe, doar că tu
ai însemnat fiecare secundă cu
uitarea mea şi nu pot
şterge timpul de pe harta
fără care bezmetic scurm
prin lumina arsă, răscolindu-i
cenuşa ce-ncă miroase-a tine
neînţelegând că-n ce ne priveşte
comedia se pierde-ntr-al ei final
ce nu vrea să vină.

#
text publicat în Actualitatea literară #7, început prin 2006-7, radical modificat şi terminat săptămâna trecută