între Surogatele din sertar
… există un text, cel despre care vă spuneam că e total nou, căruia i-am zis Surogat de surogat; e unul dintre puţinele mele texte căruia n-am simţit nevoia să-i modific nimic nici după prima citire, nici după a şaptea; nu ştiu ce va fi după a zecea, dacă o s-ajung la ea; de când m-am decis că volumul se va numi SUROGAT mi-am dorit să am un text denumit Surogat de surogat, dar nici unul dintre cele scrise până atunci nu se lăsa rebotezat astfel şi mă consolasem cu ideea
nu m-am mai gândit la asta când am regăsit Surogatele din sertar; nici după ce le-am citit şi mi-am dat seama că au potenţial să năvălească-n volumul pe care-l proclamasem deja terminat; am început să lucrez la ele, să le dezvolt, termin, finalizez, modific, prerlucrez, strunjesc, transform, şlefuiesc (nu mă opreşte nimeni?); de undeva a apărut un fir de scânteie care şi-a găsit drum afară din mine când împăiam nişte cartofi; o mică pauză pentru a-i rostogoli pe ăştia şi am înţeles că ce scriam era Surogat de surogat
poate că acest titlu ar trebui purtat de un text care să dezvăluie existenţa unui surogat al surogatului, care să aibă un surogat la rândul său, acesta să fie şi el surogatizabil şi să ne distrăm aşa până la surogatul de infinit [ce titlu fain ar fi Surogat de infinit!] la care putem ajunge dacă ne putem mintea cu el; poate că nu; vorba lui mulder, the truth is out there
