de Sorin-Mihai Grad / ©2010 Herg Benet Publishers

Surogat de nostalgie

vin dintr-un oraş care uneori apare pe hartă
la meteo
iar în ziare doar printre scorurile din divizia b
sau când vreun ales sau numit local supără suficient
vreunul mai puternic sau mai central
încât să fie oferit drept exemplu
avertisment sau divertisment, după
caz

aici toţi te ştiu când greşeşti sau eşti generos
şi nimeni când te grăbeşti sau nu ţi-ai anunţat venirea
ori n-ai dotat-o suficient
ne lăudăm cu influenţa occidentală
dar i-am trimite bucuroşi încolo
pe cei care scriu s şi citesc ş
printre altele
iar pentru a evita să ne prăbuşim unde tocmai
i-am trimis pe cei care se-ncăpăţânează
să vorbească chiar şi cu noi pe limba lor cu miros de cai
tragem cu ochii şi cu toate mâinile
spre miazăzi
şi ne-nfruptăm din ce ni se arată

vin dintr-un oraş pe care nu-l pot urî
pe care nu-l cunosc nici deloc, nici destul
nici recunosc uneori când dau pe-acasă
unde o jumătate de oră-ţi ajunge să-i arăţi cuiva totul
fără a-l impresiona cu ceva
unde oamenii de a căror existenţă ştiu doar teoretic
se minunează de cât m-am schimbat
de ultima dată
când mi-au văzut fratele

#
o versiune anterioară a acestei poerezii a apărut în EgoPHobia #21

de când am scris acest text Sătmarul nu mai are echipă de fotbal nici măcar în liga a iii-a; chestia din final descrie ce mi s-a întâmplat de câteva ori, chiar dacă eu şi fratele meu nu semănăm excesiv de mult; să mai precizez pentru cine nu ştie şi nici nu înţelege că în limba maghiară s se citeşte ş

One Response | Add your Own

Leave a reply

Required

Required, hidden

XHTML Tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>