Surogat de hoinăreală
m-am jucat de-a dumnezeu aseară
când am zis să fie lumină
s-au pornit să ardă toate becurile de pe străzi
iar când am le-am poruncit apelor să stea
artezienele din parc n-au mai suflat
am trecut apoi la oameni
dar nu mă asculta nici unul
oricum încercam să comunic cu ei
cu cuvântul, fapta sau gândul
era să-ncasez şi-o bătaie
deşi se presupune că io ar trebui să-i bat pe ei
chiar dacă nu cu bota
trecând pe lângă biserici
populate
n-am auzit nici o rugăciune
iar când am vrut să intru-ntr-una
m-a întâmpinat o doamnă cu mătura
(totuşi nu călare pe ea)
-azi nu mai avem program.
#
text apărut într-o versiune anterioară în EgoPHobia #23
noiembrie 10th, 2009 saat: 09:44
[…] deja; pentru al doilea, din mai 2009, SUROGAT a mai crescut cu trei poeme (Surogat reflexiv, Surogat de hoinăreală şi Surogat de real), renunţând şi la câteva erori infiltrate prin textele sale Comments […]
iulie 26th, 2010 saat: 07:07
[…] mijloacele sau abordarea diferă; de exemplu Surogat de reminescenţă & Surogat de glorie sau Surogat de hoinăreală & Surogat de real; oare ar fi observat chestia asta vreun critic dacă n-o dezvăluiam eu? sau […]