mi-am reamintit de
… nişte păreri mai vechi despre unele Surogate postate pe clubliterar acum aproape cinci ani; prima pe care o reproduc aici îi aparţine Cristinei Ispas
mie in general imi place genul asta de poezie transfigurativ-asociativa, in care cadrele se sudeaza unul peste altul neasteptat si asimetric, dar de data asta aerul vetust care bate dinspre ea ma opreste la distanta
formulele pe dos „ranced starv”, recuzita invechita „strav” ca tot eram aici, ‘inger de calcar”, ‘azure” etc. au putut fi odata reinviate in modernism de Emil Botta, dar nu mai pot in nici un caz primi o a doua sansa in aceeasi forma metrica
