SUROGAT

din miile de cuvinte inutile
ce mi le-ai spus
prin tot felul de exaltaţi sau manipulatori
se poate înţelege orice
depinde doar de ambalaj
aşa că prefer să ţi le las
în seama celor care-ţi oferă loc
prin propriile capete şi suflete

încerc să te ignor de ceva timp
dar mi-e mai greu decât să te las în pacea ta
excesiv de senină
ironic e că oriunde merg dau de
urme atribuite sau oferite ţie
în fiecare oraş îţi vizitez casele

oare ai apucat să ţi le vezi pe toate?
şi chiar ai nevoie de atâtea când clienţii lor statornici
apar deseori cu stomacul gol?
nu ţi-a ieşit niciodată dintre rânduri
să le ceri să facă ceva pentru ei toţi?
te-ar asculta de le-ai spune
să se investească-n alte direcţii
mai folositoare propriei turme
decât nimănui, adică ţie

eşti cel mai crud tiran pe care
am ştiut să ni-l inventăm
te-am făcut fără chip
să nu te putem recunoaşte
fără nume
să nu te putem invoca împotriva ta
prea prezent
ca să te mai eradicăm din noi
prea puternic
să nu-ndrăznim să pricepem că ne faci şi rău
prea restrictiv
ca să ne-acceptăm şi alte gânduri
şi prea complex
ca să te mai putem distruge

#
text publicat pentru prima dată acum aici; ulterior şi în Antiteze #24 şi în Tiuk! #29