Surogat de ego
drumul meu e o lacrimă de înger putrezit în propriu-i sens
pe direcţia nerecomandată
caut urmele şenilelor apusului luciferic
spre a mi le însuşi
doar colb mi se arată printre temenelele de praf
eu – cel ce nu cântă-n corul arhanghelilor
e doar o vagă umbră pe aici
a treizeci şi 7-a prin propriile poeme
un gând ca o felie transparentă de nimic
dospit între ore inutil oferite nimănui
care le-ar putea da viaţă sau suflu
#
text apărut în Tiuk! #21, care nu face parte din versiunea finală a volumului SUROGAT [unde va putea fi citit un poem intitulat Surogat de eGo, fără legătură cu cel de mai sus]
