Surogat de lămurit
îmi scarmăn creierii cu imaginea ta
şi-i deşert pe hârtie
sau pe ecran, nici nu mai ştiu ce fac
când te ascunzi prin mine
te caut deşi te am şi te întreb
unde mi-eşti?
aşa începeam cândva un text
care culmina într-o nelămurire
de ce-aş deschide ochii?
oricum îmi eşti de ambele părţi ale pleoapelor
şi se încheia cu alta
de-a dreptul triumfală
de ce să altoim cu compromisuri
coincidenţa zisă iubire?
ce se-ntâmpla pe parcurs e
un fel de amintire la cel mai trecut timp posibil
deci nu se mai ştie nimic precis
nici de cine voiam să râd
în afară de mine
#
unul dintre Surogatele din sertar care a sărit în volum; e al doilea meu experiment cu această formă de poem, în care intercalez fragmente vechi cu comentarii actuale după Aşteptând feat. me today de pe Penurie de Somn, unde mă amuzam pe seama mai vechii mele poezii Aşteptând; acum nu mi-am mai ciopârţit nici un text complet, am folosit doar fragmente dintr-un poem neterminat
