SUROGAT

e textul meu
deci cineva moare de la-nceput
m-aş oferi eu, dar tot degeaba
lumea, de parc-ar mai conta
iubita, de preferinţă făr’a apuca s-o cunosc
cineva, fără vreun sens
sau chiar totul, ca de obicei

moarte avem, elefanţi mai găsim
lacrimile şi ploaia se cufuresc într-un coctail al tristeţii
mimate de-aceleaşi clişee
cu care-am crescut toţi
irosindu-se prin praful pe care n-am apucat încă să-l înghit
n-am nici o dungă de vină c-am ajuns un umbru
un fel de umbră c-o aripă pe undeva
singur şi aleator
în gând şi-n faptă
simţ şi privire

deci
le e frică de mine şi mă sabotează-ntr-una
dumnezeu şi-a aranjat coarnele-n formă de cruce
de-ar exista vampiri sau iubire ar mai fi o şansă
dar nu pentru tine
lacrimi curg fără idei, dar le botez cu sensuri
poezia e propriul meu ospiciu şi canal
de orice fel s-ar vrea
teama de normal mă-ntrece
sunt propriul meu epigon

#
o versiune anterioară a acestui text poate fi citită în Galateea #7