SUROGAT

… în care aleg să-mi public textele; nu apuc tot timpul să le citesc în întregime, dar cam am habar ce-i prin ele; s-a întâmplat de multe ori să primim la EgoPHobia texte care n-aveau nici o tangenţă cu ce conţine e-revista noastră, fiindu-mi destul de clar că autorii respectivi nu o citesc şi-şi expediază […]

oriunde mă uit dau numai de moarte teorema lui fenchel (1905-1988) strada eroilor revoluţiei poeme postume

într-o grădină cu aripi tăiate plantez arbori de cenuşă şi-i îndemn să moară într-un război imbecil cu clişeele nopţii

dar eu mai bântui moartea prin fulgi de întuneric florile nu au fluturi cerul a fost vândut pe vise de uitare şi germeni de poem de nimeni nimănui degeaba

e textul meu deci cineva moare de la-nceput m-aş oferi eu, dar tot degeaba lumea, de parc-ar mai conta iubita, de preferinţă făr’a apuca s-o cunosc

murind sălbatic de pofta acestei sumbre dimineţi necerută, dar impusă ca o glumă proastă de cel mai trist bufon tiran şi veghetor care poate nu mai există dar se vorbeşte despre el

câteodată bat la uşă când ajung acasă, nu ca bulgarul cu care-mpărţeam cândva camera şi-l credeam tâmpit până mi-a explicat cum dau ei din cap de fapt şi după nici ca profesorul meu care aude „ja!” după ce deja te-a salutat nici precum îmi semnalează messengerul că s-a mai logat unul de pe lista mea

o poezie minimalistă pentru tine trei vorbe, două rânduri şi gata nici n-ai când să te plictiseşti citind-o şi poţi înţelege orice sau nimic doar spune-mi ce sensuri îi dibui ne-am putea amuza împreună