SUROGAT

într-o grădină cu aripi tăiate
plantez arbori de cenuşă
şi-i îndemn să moară într-un război imbecil
cu clişeele nopţii
aşteptându-i să piară îmi aliniez cuvintele
în patrule analfabete prin hărmălaia ideilor
ce s-ar sinucide prin mine
arderile lor, nici măcar crude, cântă la corzile celelalte
cu glasuri de cârpă
fără nici o dâră de sens sau inerţie
dacă mă citeşte vreun poet să se sinucidă
cât mai are vreme cât mai are vene
grădina începe să se creadă menghină şi toboşar
concomitent
eu mă simt mort demult
şi urmele-mi duhnesc a rânced stârv
chiar şi printre trandafiri sau alte metafore aromate
sunt un înger de calcar
cu dungi concentrice
veghind închistarea unui diavol de ceapă
răsculat şi pasiv

#
text apărut într-o versiune anterioară în Galateea #7 şi într-o antologie „Caiete mălinene” din 2006 (sau 2007?); publicat ulterior şi în Mozaicul #142

versiunea engleză a acestui text, Surrogate on false pretences [traducere: Stella Davis & Mădălina Moţ], a apărut în EgoPHobia #32