SUROGAT

o poezie minimalistă pentru tine
trei vorbe, două rânduri şi gata
nici n-ai când să te plictiseşti citind-o
şi poţi înţelege orice sau nimic
doar spune-mi ce sensuri îi dibui
ne-am putea amuza împreună
– ce deştepţi suntem, bă! –
ţi-aş putea-o scrie-n limba dacă:
brânză – ca titlu
iar mai departe: viezure, mânz, rânză, moş, varză
de-s în toane bune-ţi dau şi-un măgar sau o beregată
sau chiar pe deceneu după puiul de cal

dar nu-i obligatoriu să-ţi fiu aşa de tainic
îţi pot zice şi de altele
important e să-ţi fac o poezie
să mă scape de povara de-a ţi-o scrie
iar ţie să-ţi placă
sau mai bine să te intrige
şi s-o reciteşti până te decizi s-o arzi
şi să uităm povestea

#
text scris în 2005 şi apărut în Galateea #9 într-o versiune anterioară cu titlul Trei steluţe; mi-e greu să scriu la cerere, s-o fi observând uşor din poezie? 🙂

mi se pare foarte ciudat că nu ştim mai nimic despre daci în afară de câteva cuvinte şi nume; au fost destule interese să li se şteargă urmele din istorie, dar dacă erau aşa puternici cum se zvoneşte, cum de n-au reuşit să lase mai multe-n urmă?