Surogat de seară
câteodată bat la uşă când ajung acasă,
nu ca bulgarul cu care-mpărţeam cândva camera
şi-l credeam tâmpit până mi-a explicat cum dau ei din cap
de fapt şi după
nici ca profesorul meu care aude „ja!”
după ce deja te-a salutat
nici precum îmi semnalează messengerul că s-a mai logat unul de pe lista mea
bat şi nu-mi răspund nici măcar eu
aş putea să-ţi spun că vreau să-mi deschizi
să mă smulgi înăuntru, să mă despoi făr’ un cuvânt
şi să ne iubim ca niciodată
sau că nu mai vreau să te sperii intrând
dar ştim că nu e aşa
uşa e-ncuiată
singura cheie e-n buzunarul meu stâng sau deja-n palma mea uneori
(mi se pare şi mie stupid că mi se-ntâmplă
să ciocănesc cu mâna-n care ţin cheia)
înăuntru e frig sau cald
depinde dacă m-am ţinut sau nu de planul cu fereastra
din fiecare seară-n care-mi găsesc camera-ngheţată
intru, euronews, iaurt, metalfan, clubliterar, presa de mâine, e-mailuri, egophobia, dc++
mai vine câte-un sms de la tine – momentul culminant al serii
la două închid prăvălia
n-a bătut nimeni la uşă toată seara
în afară de mine
#
text apărut cu titlul Bătăi de seară într-o versiune anterioară în Galateea #10
am pomenit deja aici de el, a făcut parte din versiunea originală a volumului SUROGAT, dar am preferat să-l scot din cea actuală pentru că nu se potrivea cu restul poemelor din secţiunea unde fusese introdus iniţial
