SUROGAT

… în care aleg să-mi public textele; nu apuc tot timpul să le citesc în întregime, dar cam am habar ce-i prin ele; s-a întâmplat de multe ori să primim la EgoPHobia texte care n-aveau nici o tangenţă cu ce conţine e-revista noastră, fiindu-mi destul de clar că autorii respectivi nu o citesc şi-şi expediază […]

dar eu mai bântui moartea prin fulgi de întuneric florile nu au fluturi cerul a fost vândut pe vise de uitare şi germeni de poem de nimeni nimănui degeaba

murind sălbatic de pofta acestei sumbre dimineţi necerută, dar impusă ca o glumă proastă de cel mai trist bufon tiran şi veghetor care poate nu mai există dar se vorbeşte despre el

n-ar fi trebuit să-mi cumpăr jumătate din casetele pe care le am sau chiar mai multe le am cântecele pe calculator, dar le mai ascult niciodată

nu mă va băga nimeni în seamă posibil să nici nu merit, dar mă voi amăgi că fiecare e ocupat să-l înjure pe altul să-i ignore pe ceilalţi

va fi bine vei fi fericit soarele va răsări doar pentru tine fiecare tu se va citi voi oricând îţi vei dori asta cu fericiţi subînţeles

azi risipit pe secunde ratate palid ca o umbră de profet nici măcar al meu îţi scriu degeaba un rând

o balenă plutind printre nici o picătură de apă stropind aburii cu jeturi de licori solide se crede schizofrenică şi-mi explică în dungi că nu crede în psalmii pari de parc-aş fi pe-acolo

o fagocitoză de protoexperimente preredundante scoţând o limbă străină indubitalmente ε-extinctă la lipsa postapriorică a soarelui eclecticismul anemic al păsărilor din gând

ai venit să-mi spui că nu mă vrei de-acum cu tine te privesc neştiind de ce nu eşti atât de rece ca ieri ai o nuanţă tristă în priviri şi-n gesturi să-i zicem fericire?