SUROGAT

poate că sunt amintirea creionului cu care
pângăresc foaia
sau tasta „a” pe care-am ucis-o azi
cu tăcerea
ce se storcea nepătrunsă din tot ce-am scris azi
nemaicrezând
ca o pasăre lovită de fulger
zburau lacrimi şi antene printre umbre
şi se-amestecau între clipele poemului
pe care noaptea credea că-l evacuează din mine
spre slava ei cu slova ei

ce mai am a-ţi spune nu sună nicicum
nici altfel
numele-ţi e putred pe buzele-mi secate
apocalipsa a trecut fără s-o simt
şi viermi azurii se plimbă pe fiara deja putredă

#
acest text nu face parte din volumul SUROGAT, dar era să apară într-o antologie scoasă de o editură care s-a dovedit total neserioasă