de Sorin-Mihai Grad / ©2010 Herg Benet Publishers

Surogat de indiferenţă

pictez nişte ochi pe-un răsărit de seară
şi îmi închipui că visez
albastru
nu mă ispiteşte nici o durere
decât cele vechi pe care şi le-a uitat în mine
oricine
sau ce nume o fi având ultima eroare
în care am crezut

ochii mă adoră miraţi
de cruda indiferenţă ce-o simt la fraţii lor
pe care-i port
din inerţie
o fi unica soluţie?
chiar şi aşa mi-e silă şi-i vopsesc cu sânge
de cenuşă de amurg expirat
şi alte trei culori inutile
care nu amintesc de nimic
să scap de privirea lor obsesivă

prea sătul de-ale mele ţinte neînţelegătoare
care se cred neînţelese
mă simt
ei plâng şi se curăţă
ca ai mei prea uneori
şi-şi reiau lugubra pasiune
de ce eu?

#

poemul care deschide volumul „SUROGAT”, apărut într-o versiune anterioară în Poesis #218 şi într-o antologie „Caiete mălinene” din 2006 (sau 2007?); ultima variantă e de acum patru zile

versiunea engleză a acestui text, Surrogate of Indifference [traducere: Nigel Walker & Alexandra Sârbu], a apărut în EgoPHobia #29-30

5 Responses | Add your Own

Leave a reply

Required

Required, hidden

XHTML Tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Trackback this post  |  Subscribe to the comments