SUROGAT

[versiunea originală] cuvinte fără idei curg pe strada moartă într-o direcţie analfabetă silabele lor se rătăcesc printre ruinele propoziţiilor care le-au avortat în mocirla putredă

îmi plac expresii ca „mult prea puţin” şi poezii-n care rimează reproş cu cocoş şi vampir cu sictir îmi place starea dinainte de somn când mă ciocnesc cu idei şi ne complacem în capul meu în dialoguri stupide ca să-mi pot aminti mâine ceva

ei trag la jug voi trageţi la ţintă noi tragem ponoasele ea trage cu ochiul el trage la măsea

prin pereţii bisericii zboară gâşte nu mai au ce salva chipurile moarte prăbuşindu-se spoiesc suspansul fauna locală rosteşte mecanic apropouri deloc subtile

… care nu fac parte din versiunea actuală a volumului SUROGAT, Surogat de azi, Surogat contemplativ şi Surogat mai obosit vor apărea într-o antologie scoasă de Editura Lumen din Iaşi [nu va mai apărea acolo pentru că respectivii şi-au schimbat oferta şi mi-au cerut să cumpăr cinci exemplare ale antologiei pentru a-mi publica în ea […]

azi risipit pe secunde ratate palid ca o umbră de profet nici măcar al meu îţi scriu degeaba un rând

timpul nu mai are răbdare cu s-a scris! dormea întors amorul meu de la fel partir c’est mourir se ştie

alt azi am îngropat printre nimiXuri făr’a lăsa ceva palpabil pe tabela de marcaj unde apar la oaspeţi

o balenă plutind printre nici o picătură de apă stropind aburii cu jeturi de licori solide se crede schizofrenică şi-mi explică în dungi că nu crede în psalmii pari de parc-aş fi pe-acolo

[Thanafură pentru nici un elefant verde] nu am kilometri de şobolani să-ţi dăruiesc nici câini cu ocheane sau urşi de containăr doar niscaiva insomnii rămase de la păpuşarul care mi-a adus floarea cu o singură petală de la fratele păduche de pe amazonul micilor intenţii trecând cu greu de zorro wawel, santinela de plumb