SUROGAT

ieri m-a confundat cineva cu dumnezeu mi-a cerut să-l ajut să câştige un milion la loto şi inima uneia dintre colegele sau vecinele sale sau măcar un ştii tu ce cu ea şi să ia rapidul campionatul

o duşcă de la unu influenţe de la doi aş fi vrut şi un pic de la trei dar cum nu prea-i original îl retez de pe listă

oriunde mă uit dau numai de moarte teorema lui fenchel (1905-1988) strada eroilor revoluţiei poeme postume

suntem inutili şi ne gândim la moarte e tot ce ştim şi nu ne-o spunem povestea ta e mai searbădă ca tine scoate-mă din ea

într-o grădină cu aripi tăiate plantez arbori de cenuşă şi-i îndemn să moară într-un război imbecil cu clişeele nopţii

dar eu mai bântui moartea prin fulgi de întuneric florile nu au fluturi cerul a fost vândut pe vise de uitare şi germeni de poem de nimeni nimănui degeaba

e textul meu deci cineva moare de la-nceput m-aş oferi eu, dar tot degeaba lumea, de parc-ar mai conta iubita, de preferinţă făr’a apuca s-o cunosc

murind sălbatic de pofta acestei sumbre dimineţi necerută, dar impusă ca o glumă proastă de cel mai trist bufon tiran şi veghetor care poate nu mai există dar se vorbeşte despre el

n-ar fi trebuit să-mi cumpăr jumătate din casetele pe care le am sau chiar mai multe le am cântecele pe calculator, dar le mai ascult niciodată

vin dintr-un oraş care uneori apare pe hartă la meteo iar în ziare doar printre scorurile din divizia b sau când vreun ales sau numit local supără suficient vreunul mai puternic sau mai central încât să fie oferit drept exemplu