SUROGAT

cine nu ştie că nemo nu e doar un peşte şchiop nici de obuzul care a înconjurat luna trebuie educat

legendar, şi totuşi inutil şi absurd pentru azi în zbaterea sa fictivă

o mie de ani pace ţie în liniştea ta supremă te-admir pentru serenitatea ce-o arunci în palmele goale întinse spre tine

ne-au descifrat adn’ul ne globalizează ne filmează-n magazine ne urmăresc conturile

din miile de cuvinte inutile ce mi le-ai spus prin tot felul de exaltaţi sau manipulatori se poate înţelege orice depinde doar de ambalaj

am cunoscut nişte mutanţi religioşi un fel de pereche omega a comunităţii lor meniţi fără alternativă unul celuilalt

spre stele m-aş uita de n-ar fi murit toate de somn las frigul să mă scarpine prin fereastra deschisă urlu în treiul nopţii că am să-ţi spun ceva aş muşca laolaltă cu norii din luna ce pare amară

eu te-am uitat dincolo de oglindă? ce mă priveşti ca o hienă foca muribundă? mă uit la tine ca un orb la zei pentru al tău vis mă zbat alene tatuat cu aripi de şarpe

The word is empty, So is my soul, A Godless Jesus forgotten by sins n’ sanctity, A crime avoided by cruelty’s buds

„scrie poezii chiar şi-n engleză” era argumentul suprem al celor care ştiau când se-ndoia cineva de felu-n care mă pricep(eam) la limba în care ne-nţelegem azi