SUROGAT

ai un prieten nebun şi-a văzut fratele murind aruncându-se în cap când apa tocmai plecase

mi-aş tatua chipul tău pe dinapoia pleoapelor şi aş bântui ca un orb prin lume sau aş dormi mereu, sperând să te visez numele tău l-aş trece şi pe uşa mea să-ncep să cred că stai la mine

nu mă va băga nimeni în seamă posibil să nici nu merit, dar mă voi amăgi că fiecare e ocupat să-l înjure pe altul să-i ignore pe ceilalţi

îmi scarmăn creierii cu imaginea ta şi-i deşert pe hârtie sau pe ecran, nici nu mai ştiu ce fac când te ascunzi prin mine te caut deşi te am şi te întreb unde mi-eşti?

am un vag presentiment că volumul ăsta va conta când îmi vor da nobelul spre deloc îl vor vedea prea de tinereţe plin de căutări stângaci nu-n felul pe care-l vor

lumina cădea şi se spărgea pe jos unde împrăştiasem iarbă şi pufuleţi noi ascultam rammstein în surdină beam din jumătăţi de grefuri ce storsesem din ele

va fi bine vei fi fericit soarele va răsări doar pentru tine fiecare tu se va citi voi oricând îţi vei dori asta cu fericiţi subînţeles

[versiune nouă] cuvinte părăsite curg de pe foaia moartă într-o direcţie analfabetă silabele lor se rătăcesc printre ruinele frazelor care le-au avortat literele nu se mai recunosc

[versiunea originală] cuvinte fără idei curg pe strada moartă într-o direcţie analfabetă silabele lor se rătăcesc printre ruinele propoziţiilor care le-au avortat în mocirla putredă

îmi plac expresii ca „mult prea puţin” şi poezii-n care rimează reproş cu cocoş şi vampir cu sictir îmi place starea dinainte de somn când mă ciocnesc cu idei şi ne complacem în capul meu în dialoguri stupide ca să-mi pot aminti mâine ceva