de Sorin-Mihai Grad / ©2010 Herg Benet Publishers

Surogat de mândrie

…eram prea mic când se putea vota papionul
încă fără buletin când căluţul necheza pe listele electorale
şi un pic prea tânăr când s-a ales schimbarea citește mai departe

volumul SUROGAT e împărţit

… în cinci secţiuni: De(x)presii, Seqele, Tripoteze, Seqvenţe şi Autointoxicare voluntară şi un mic outro intitulat Şi; ultima parte conţine doar 8 poeme, faţă de 13-14 câte sunt în celelalte, aşa c-a primit un titlu mai lung 🙂 citește mai departe

Surogat de seară

câteodată bat la uşă când ajung acasă,
nu ca bulgarul cu care-mpărţeam cândva camera
şi-l credeam tâmpit până mi-a explicat cum dau ei din cap
de fapt şi după
nici ca profesorul meu care aude „ja!”
după ce deja te-a salutat
nici precum îmi semnalează messengerul că s-a mai logat unul de pe lista mea citește mai departe

am văzut filmul

Surrogates, atras de descrierea subiectului, puţin şi de distribuţie, dar mai ales de titlul său; mi-a plăcut ideea de la care s-a pornit, nici felul în care a fost transpusă-n practică nu e rău, impresia mea despre el e pozitivă; nu-i o capodoperă, dar îţi dă de gândit citește mai departe

o primă reacţie

azi vă invit să citiţi un poem care nu-mi aparţine, bucata din el reprodusă mai jos fiind prima reacţie publică generată de volumul SUROGAT; oarecum amuzant e că unul dintre Surogatele la care se face aluzie nu face parte din varianta finală a volumului, putând fi citit doar în prima sa versiune; totuşi îl veţi putea citi aici peste două zile, nu e secret, nu l-am ars, nu l-am şters

Aşa cred că se intersectează ma / tematica şi poezia, ’n sfera / tehnologiei de nivel privat, / dar folosită-n orice casă – câş / vine-apoi poluarea personală, însă, / sol solo-al gurii, surogatul de loc / comun, muncind la o minciună sin / gură, dar aflată şi crezută de toţi,
ubicuă, dar savurată doar în i citește mai departe

a durat ceva

… până m-am apucat serios să urmez sfatul lui Ştefan; era deja 2005 când am ales din cele 5 demo‘uri [300279”: Penurie de somn (1999), BARCELONA (2000), Epave Sechele (worst-off, 2000), VersoTerapie cu Fluturi (2001) şi Poerezii (2002)] cam o sută de texte; unele au rămas ca până atunci, pe altele le-am prelucrat, modificat, tăiat şi rescris; am mai şi scris câteva texte noi şi în final aveam 52 de poezii, plus cele 3 din experimentul cu Ştefan Bolea; nu am luat în calcul Surogatele, cu care nu ştiam înca exact ce voi face citește mai departe

Ceva din vid

Părinte,
Pe care-l credem în ceruri,
Numele tău nu-l ştim,
Deşi ne conduci,
Încotro, nici măcar nu ai habar,
Şi putrezeşti în raiul tău blestemat
Altfel nu l-ai feri de noi, citește mai departe

după cele 11

Surogate din 2002 au urmat doi ani şi ceva în care n-am scris nici o poezie; îmi notam idei şi fragmente, dar nu-mi găseam timp şi dispoziţie să le dezvolt; parcă aşteptam să găsesc o formă-n care să scriu, diferită de ce făcusem până atunci; citeam pe internet ce se găsea din ce se scria şi voiam să produc altceva decât ceilalţi citește mai departe

Surogat de convieţuire

stăteau la trei, la ultima pe dreapta
o cameră de patru, umplută cu cinci
la care se mai adăugau alte două-trei
care din timp în timp se mai schimbau
plus ce mai cădea la pat, că doar studenţi erau citește mai departe

titlul complet al volumului

… e SUROGAT [poerezii]

o explicaţie filosofică sau măcar coerentă de ce am preferat ca titlul să fie scris doar cu majuscule nu am; mi se pare că arată mai bine aşa, decât Surogat sau surogat; să zicem că l-am scris aşa pentru a echilibra lipsa majusculelor din poeme citește mai departe