[translation by Stella Davis & Mădălina Moţ of Surogat de convieţuire] they were living at the third floor, last one on the right a room for four, filled up with five adding up another two or three who were different every now and again
[new version] [translation by Nigel Walker & Alexandra Sârbu of Surogat de cimitir] abandoned words flow on the dead sheet in an illiterate direction their syllables disappear among the ruins of the sentences which aborted them
[translation by Nigel Walker & Alexandra Sârbu of Surogat de somn] until now I have escaped life sleeping I hid behind sleep I haven’t allowed myself to dream either so I won’t disturb myself with any battle temptation, pleasure nor word of what I was to myself
… în care aleg să-mi public textele; nu apuc tot timpul să le citesc în întregime, dar cam am habar ce-i prin ele; s-a întâmplat de multe ori să primim la EgoPHobia texte care n-aveau nici o tangenţă cu ce conţine e-revista noastră, fiindu-mi destul de clar că autorii respectivi nu o citesc şi-şi expediază […]
There is a god I don’t have the talent to forget, Too dreams to lie, I wish I had a green dog And I remained blue-eyed and white-haired Like while my oldest me once
ieri m-a confundat cineva cu dumnezeu mi-a cerut să-l ajut să câştige un milion la loto şi inima uneia dintre colegele sau vecinele sale sau măcar un ştii tu ce cu ea şi să ia rapidul campionatul
vin dintr-un oraş care uneori apare pe hartă la meteo iar în ziare doar printre scorurile din divizia b sau când vreun ales sau numit local supără suficient vreunul mai puternic sau mai central încât să fie oferit drept exemplu
lumina cădea şi se spărgea pe jos unde împrăştiasem iarbă şi pufuleţi noi ascultam rammstein în surdină beam din jumătăţi de grefuri ce storsesem din ele
îmi plac expresii ca „mult prea puţin” şi poezii-n care rimează reproş cu cocoş şi vampir cu sictir îmi place starea dinainte de somn când mă ciocnesc cu idei şi ne complacem în capul meu în dialoguri stupide ca să-mi pot aminti mâine ceva
m-am jucat de-a dumnezeu aseară când am zis să fie lumină s-au pornit să ardă toate becurile de pe străzi iar când am le-am poruncit apelor să stea artezienele din parc n-au mai suflat am trecut apoi la oameni